România post-pandemică și antidotul digital

Lavinia Rașcă: Educația de business în epoca post pandemică

Viața oamenilor și a organizațiilor în epoca pandemiei

Compar ultimele patru luni cu un război de tip cu totul nou – un război în care întreaga omenire, mai mult sau mai puțin unită, dar fără a se afla în nici un caz pe poziții de dușmănie, se luptă cu un inamic invizibil, fără gust și miros, atât de mic încât nu putem fi siguri că nu pătrunde prin măștile care au devenit parte integrantă din ținuta oamenilor responsabili. 

Perioada aceasta, nici de cum încheiată din păcate, care produce frustrări, îngrijorări și durere în atâtea familii, este totodată aducătoare de schimbări majore și de lecții ce trebuie privite cu luare aminte și valorificate de cei ce vor să rămână pe val. Izolarea nu este același lucru cu încremenirea, ci dimpotrivă! Suntem într-o perioadă de selecție naturala brutală, la nivel uman și organizațional. O perioadă în care apar noi oportunități, de care beneficiază deja cei mai înțelepți, prin pivotare personală și a afacerilor. Toate modelele de business sunt puse sub lupă, sub semnul întrebării, iar pentru a supraviețui trebuie adaptate agil la noul context. Eu consider că acum cuvintele cheie sunt “atenție” și “intenție”, ele fiind apanajul gândirii strategice, cu întrebările ei, mai actuale ca oricând: “Unde sunt?” “Unde doresc să ajung?” “Cum ajung acolo?”. Conceptele valori, misiune, viziune, nu mai pot fi tratate cu superficialitate de cei care-și doresc succesul și starea de bine. Și, mai presus de toate, cred că e momentul să se schimbe semnificația succesului, care în ultimii ani e subordonat prea mult intereselor de cosmetică financiară impuse de burse. 

Schimbările petrecute brutal în luna martie au fost prevăzute de mult de cercetători, care nu au putut însă intui amplitudinea schimbării în unitatea de timp. Foarte multe lucrări apărute în ultimele trei decenii prezentau în detaliu impactul celei de-a patra revoluții industriale asupra societății și a spațiului de lucru. Apăruseră deja semne izolate și timide a ceea ce urma să erupă la trecerea dintre iarna și primăvara lui 2020, ca o modificare tectonică și ca o dovadă în plus că omul are o capacitate de adaptare uriașă. În cele mai progresiste și, nu întâmplător, cele mai de succes companii, erau deja prezente noi manifestări ale leadershipului autentic, erau încurajate mentalitatea antreprenorială și predispoziția spre schimbare, aveau loc transformări organizaționale, se implementau noi sisteme de lucru, moderne, posibile datorită tehnologiei, apreciate de angajați și aducătoare de eficiență și eficacitate. 

Dacă aceste lucruri erau cunoscute, dacă deja se experimentau pe alocuri cu bune rezultate, de unde inerția care menținuse status quo-ul? De ce oare schimbările mari și rapide apar mai ales în crize profunde? Conform lui John Kotter, orice proces de schimbare începe prin crearea de către lider a unei stări de urgență în organizație. Schimbarea nu se poate produce dacă oamenii nu înțeleg  “de ce” este nevoie să depună eforturi pentru a schimba ceea ce funcționează, mai ales când încă funcționează cu succes. În general, oamenii tind să se îndrăgostească de felul cum fac lucrurile și de lucrurile pe care le fac, ceea ce de multe ori îi conduce spre eșec. Nokia, Kodak, Ford la începuturi, cu modelul său T, sunt doar câteva exemple.

Or, ce urgență poate fi mai mare decât pericolul uriaș și evident pe care pandemia îl reprezintă pentru viață și afaceri? Nevoia apărării vieților și a afacerilor de efectele Covid 19 a fost, în lunile februarie și martie, răspunsul pe care omenirea responsabilă l-a găsit instantaneu la întrebarea “De ce?” – De ce să facem eforturi uriașe pentru a schimba ordinea împământenită a lucrurilor? Răspunsul “ca să continuăm să existăm” a adus o energie enormă, care i-a motivat pe lideri să ia decizii imediate și îndrăznețe, iar pe ceilalți oameni să facă eforturile uriașe presupuse de acțiunile masive întreprinse.

Omenirea s-a adaptat, a supraviețuit în mare parte, dar cu pierderile dureroase resimțite de sute de mii de familii. La fel s-a întâmplat cu majoritatea afacerilor care, fie au avut resursele să reziste câteva luni, fie au avut inteligența să se reinventeze, beneficiind de oportunitățile apărute, și au crescut.

 

Un alt fel de educație de business pentru un alt fel de viitor

Prin urmare, omenirea va continua cu siguranță să existe, dar nu va fi la fel ca înainte de pandemie. Nu știm exact cum va fi, de aceea avem datoria să privim permanent cu ochii larg deschiși în jur, pentru a observa tendințele și oportunitățile. Conform lui Robin Sharma, un obicei se schimbă în 21 de zile. Alți specialiști sunt de părere că este nevoie de o lună. Au trecut însă peste patru luni ale unei noi realități și se văd la orizont altele, nu puține. Prin urmare, obiceiurile nu vor mai fi aceleași. Se întrevăd noi comportamente umane, noi realități în spațiul de lucru, unele prevăzute anterior de cercetători, altele nu. Tot mai multe realizări vor fi obținute ca urmare a unor proiecte desfășurate de echipe flexibile, formate conjunctural și nu a unor procese organizaționale; vor exista mai multă tehnologie și mai puțini oameni în companii; vor apărea meserii noi și altele vor dispărea; vor exista tot mai mulți liber profesioniști. Programe flexibile de lucru, servicii prestate de la distanță, muncă de la distanță, schimbarea criteriilor de evaluare a performanței vor fi noi realități organizaționale. Se vor face noi aranjamente în privința spațiilor de lucru și de locuit, a transportului, a călătoriilor și a întâlnirilor de business. Vor avea loc schimbări în privința competențelor necesare și a relațiilor dintre oameni. O speranță ar putea fi aceea că se va schimba raportul bună stare – stare de bine, în societate.

Educația de business va trebui adaptată la noile realități ale lumii VUCA (volatile, uncertain, complex, ambiguous), acronim consacrat deja de multă vreme, dar devenit dureros de real în această perioadă. Se ivește posibilitatea ca această criză să fie un catalizator de schimbări pozitive, rămâne de văzut dacă va fi așa. Educația de business continuă va fi și mai necesară decât în prezent, deoarece va fi nevoie de lideri cu competențe sporite și cu competențe noi, adaptate la noul context. Dar ea va trebui să fie relevantă. Succesul său va fi măsurat prin contribuția la creșterea responsabilă a prosperității în mediul economic. 

Încadrez schimbările necesare în educația de business în trei categorii: eforturi de cercetare, schimbări curriculare și schimbarea experienței de învățare.

Cercetarea va trebui să se îndrepte spre studierea noilor factori care contribuie la sporirea gradului de inovare în companii, să contribuie la dezvoltarea unor noi practici de management și de leadership menite să conducă la un comportament etic al companiei și la o experiență de lucru pozitivă a angajaților și să stabilească impactul tuturor acestora la nivel micro și macro.

Curricula va trebui adaptată la noul context, astfel încât să educe lideri capabili să se adapteze noilor cerințe și să creeze pentru echipele lor experiențe de lucru pozitive, de la distanță. Vor fi necesare noi competențe precum leadershipul și managementul în condiții de incertitudine, reziliența, stabilirea încrederii, agilitatea și colaborarea, spiritul de echipă, mentalitatea digitală. Digitalizarea și  inteligența artificială vor aduce schimbări în lanțurile de achiziții, în marketing, operațiuni, logistică, iar absolvenții vor trebui deprinși să le gestioneze, după cum va fi necesar să stăpânească sistemele complexe de analiză și decizie și de analiză a datelor, cu ajutorul inteligenței artificiale.

Pe de altă parte, va fi necesar ca absolvenții școlilor de business să înțeleagă faptul că există priorități mai importante decât maximizarea valorii primite de acționari, măsurată prin prețul acțiunilor. Este vorba despre priorități precum strategia și dezvoltarea durabilă a companiei, responsabilitatea acesteia față de societate, dar în primul rând față de siguranța și starea de bine a oamenilor. 

Pentru îndeplinirea acestor misiuni complexe, va fi benefică încheierea a tot mai multe parteneriate între școli de business din țări diferite, efectul fiind o experiență de învățare mai relevantă. Digitalizarea va șterge distanțele geografice, deci aceste parteneriate bazate pe încredere și avantaj reciproc vor fi mai ușor de încheiat. Tot digitalizarea va face posibilă și democratizarea educației de business, oferind acces la dezvoltare unui număr mai mare de doritori, chiar dacă ei se află la distanță. De aceea, chiar atunci când va dispărea pericolul contaminării, învățarea nu va mai fi doar în clasă. În momentul de față se consideră că va fi optimă combinația on-line – off-line. Eu cred însă cu tărie că în toate aceste schimbări trebuie protejată o caracteristică a educației de business, anume interactivitatea sesiunilor în grupe nu foarte mari. În acest scop, profesorilor le sunt necesare noi aptitudini. Pe lângă cele digitale, este necesară o inteligență emoțională sporită, o bună gestionare a stresului, aptitudini de moderare, pentru a antrena în dezbateri oameni aflați la distanță. În experiența pe care am avut-o în această perioadă, pasiunea și pregătirea ajută în depășirea tuturor obstacolelor și în atingerea cu succes a obiectivelor de învățare. De aceea, privesc viitorul educației de business cu mare încredere.

 


Scurtă biografie: Prof. Univ. Dr. Lavinia Rașcă este specializată în strategie, antreprenoriat, leadership, HR. A lucrat ca profesor, trainer, consultant cu peste 15.000 de manageri și antreprenori in programe EMBA și MBA, în programe PHARE, ACDI, USAID, EU, ca și in training-uri personalizate  pentru companii. S-a pregătit la cele mai renumite școli de business din lume, a dobandit certificari recunoscute internațional și are un doctorat în Managementul IMM-urilor. Este autoare/co-autoare de cărti publicate în țara și in străinatate, de articole și lucrări științifice și este speaker la conferințe și in emisiuni radio și TV. Este membru fondator și membru CA al ASEBUSS și EXEC-EDU, directorul general EXEC-EDU. Este membră fondatoare și prima președintă a Professional Women’s Network Romania, membră și vicepreședintă a Society for Business Excellence. A fost inclusă în Enciclopedia Who is Who a personalităților din România, Anuarul ZF al specialiștilor, TOP Capital 100, TOP Business Magazin – 200 femei de succes, TOP Forbes Romania 30 for RO30, TOP ForbesWoman.


Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.

Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.

Articolele redactate sub egida acestui proiect pot fi republicate doar cu condiția indicării sursei originale (link/trimitere către articolul de pe site-ul Fundației C.A.E.S.A.R., însoțit de textul “Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.”). Vă rugăm să ne trimiteți și un mail pe adresa contact@fundatiacaesar.ro pentru a ne înștiința de preluarea articolului.