România post-pandemică și antidotul digital

Dinu Gheorghe: Marea șansă a României – Cum poate valorifica Romania șansa istorică a anului 2020?

În ultimii 30 de ani, România s-a confruntat cu multe provocări în încercarea de a trece de la o economie socialistă închisă la o economie de piață în adevăratul sens al cuvântului. Mentalitatea interesului individual în detrimentul interesului național, atât a politicienilor, cât mai ales a societății, votul politic care nu a adus decât stagnare, complacerea în mediocritate și în gândirea de „merge și așa”, atitudinea mediului de afaceri dezbinat, educația aflată într-o eroziune continuă și marile provocări legate de dezvoltarea extrem de greoaie a infrastructurii sunt doar câteva din punctele în care este loc considerabil de îmbunatatire. 

Greutățile prin care trecem sunt din fericire adesea întâlnite în economii aflate în tranziție, iar succesul depinde de un număr de factori pe care o țară are nevoie să se focuseze cu precădere.

Traim in aceasta perioada un moment unic in istoria omenirii. O criza de sanatate cu impact mondial, care va aduce schimbari fundamentale in societate si ne duce in viitor cu 2-5 ani din  punct de vedere al digitalizarii si schimbarii modului de consum. Tot neasteptat vine si ajutorul primit de la partenerii Europeni, o suma considerabila de 80 de miliarde de Euro – 46,4 miliarde fonduri nerambursabile din Bugetul multianual 2021 – 2027, 16,8 miliarde granturi din Pachetul de relansare economica si diferenta 16,8 miliarde o reprezinta imprumuturi cu o dobanda extrem de avantajoasa pentru Romania. Modul in care vom aloca acesti bani si eficienta alegerii si implementarii proiectelor finantate ne pot aduce o crestere economica solida sau ne pot doar acoperi gaurile deciziilor macro-economice si politice care ne bantuie perpetuu. Mai mult, Romania se afla intr-o pozitie extrem de avantajoasa pentru noile reguli ale productiei si comertului mondial, in urma intetirii tensiunilor intre SUA si China. 

Pentru a identifica și analiza mai bine punctele cheie care pot crea schimbare și care ne pot aduce mai aproape de a ne atinge adevăratul potențial, voi analiza elementele ce compun PIB-ul tarii – acestea reprezentând baza dezvoltării sănătoase a unei societăți și un indicator relevant al stării de la care pornim la drumul dezvoltarii puternice a Romaniei. 

Din articol:

  • De ce este PIB-ul cel mai relevant parametru al evoluției unei țări?
  • Cum poate fi utilizat consumul pentru a obține beneficii pe termen lung?
  • Crearea unei economii incluzive cu o atitudine egalitariană
  • „Banii aruncați din elicopter” și venitul de bază universal
  • Cele trei etape economice de dezvoltare ale unei națiuni
  • Tranziția de la o economie liniară la o economie circulară
  • Domeniile economice care pot oferi avantaje competitive
  • Schimbarea mentalității de tipul „împinge pe mâine ce poți face astăzi” (rezultate pe termen scurt inclusiv cu prețul sacrificării viitorului țării)
  • Tranziția de la globalizarea fizică la globalizarea virtuală
  • Premisele unui centru tehnologic global
  • Cum facem mai mult cu resurse mai puține?
  • Șapte domenii cheie cărora ar trebui să le acorde atenție autoritățile
  • Fundamentul unui progres autentic

De ce PIB-ul?

Produsul intern brut (PIB) a fost întotdeauna un parametru cheie pentru măsurarea performanțelor unei țări. Într-o perioadă în care lumea se confruntă cu provocări fără precedent și în care societatea continuă să evolueze, se pune inevitabil problema creșterii calitative a economiei. 

Dar cum poate PIB-ul, un parametru numeric, să influențeze viitorul unei țări?

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenii economici, produsul intern brut este valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse de o țară într-o anumită perioadă de timp (de obicei, un an sau un trimestru). Cele patru componente ale PIB-ului sunt consumul privat, investițiile mediului privat, cheltuielile statului și exporturile nete. 

În ultimii ani, au ajuns în atenția publicului o sumedenie de indicatori, precum cele privind calitatea vieții (OECD Better Life Index), performanța de mediu (Environmental Performance Index, https://epi.envirocenter.yale.edu), fericirea mondială (World Happiness Report), speranța de viață al PNUD (Life Expectancy Index), inovația, economia și societatea digitală (DESI), inegalitatea veniturilor (Gini), ca să le numim doar pe câteva dintre acestea. Aceste studii au la baza nevoia de a identifica politici publice care impactează direct calitatea vieții. 

În 2018, 238 de oameni de știință au făcut un apel la adresa Comisiei Europene să renunțe la obiectivul creșterii economice și să exploreze alternativele unui viitor „post-creștere”.

Un an mai târziu, peste 11.000 de oameni de știință din peste 150 de țări au semnat un articol prin care se solicita trecerea de la abordarea produsului intern brut bazat pe creștere economică la cea a dezvoltării și bunăstării durabile din punct de vedere ecologic. În 2019, prim-ministrul Noii Zeelande s-a angajat în fața unui auditoriu internațional să renunțe la abordarea bazată pe creșterea PIB-ului în favoarea unei abordări bazată pe bunăstare. 

Este oare relevant să apelăm în continuare la PIB pentru a defini performanta si bunăstarea unei țării? 

În calcularea PIB-ului sunt incluse multe asa zise „rele”, precum activitățile care provoacă poluare sau cheltuielile cu securitatea (nu ne referim la necesitatea de a avea securitate națională, ci la modul în care este contabilizat acest cost), în timp ce aspecte pozitive, precum beneficiile inovației, sunt excluse. Mai mult, cheltuielile cu consumul și cheltuielile cu investițiile au același impact asupra PIB-ului, fără a se lua în considerare beneficiile pentru viitoarele generații. 

Cu toate acestea, produsul intern brut este în continuare cel mai relevant parametru de măsurare a progresului unei țări datorită modului simplificat în care aduce împreună principalele motoare de creștere economică. PIB-ul este indicatorul universal al dezvoltării, bunăstării și puterii geopolitice. Țările pot obține beneficii imense din analizarea fiecăreia dintre cele patru componente principale ale PIB-ului și prin trecerea de la o abordare cantitativă la una calitativă. 

Ce beneficii ar putea avea România prin susținerea unei abordari bazate pe bunăstare al elementelor principale ce formeaza PIB-ul? Raspuns pe scurt: MAJORE. 

Consumul privat

Economia bazată pe consumul privat și de masă este privită de multă vreme drept dezideratul unei societăti democratice. Consumul privat și beneficiile sociale au fost considerate ca fiind strâns corelate și au fost promovate ca atare de o mare parte din clasa politică, in special datorită efectelor pe termen scurt în câștigarea simpatiei votanților.

  Majoritatea politicienilor populiști și mulți economiști pledează pentru niveluri ridicate ale consumului. Primii pentru a își păstra susținerea publică, iar ceilalți în vederea susținerii creșterii economice. În rândul economiștilor, a apărut insă o dezbatere acerbă referitoare la importanța înțelegerii diferențelor dintre consumul bazat pe cheltuire și consumul bazat pe investiții

Atunci când se analizează consumul privat, trebuie insă avut întotdeauna în vedere nivelul de îndatorare al gospodăriilor si care este destinația împrumuturilor. Cu cât este mai ridicat nivelul de îndatorare, cu atât este mai mare presiunea asupra individului. În lipsa educației financiare, îndatorarea poate deveni mai degrabă o cale spre eșecul personal decât un mijloc de creare a premiselor pentru o calitate superioară a vieții. Cu cât populația are parte de o educație financiară solidă, cu atât oamenii se vor împrumuta pentru a crea valoare viitoare, a-și asigura surse de venit alternative și a crea premisele unei vieți mai bune. 

Cum putem utiliza consumul pentru a obține beneficii pe termen lung? 

Nivelul de educație și presiunea socială joacă un rol semnificativ în trecerea de la o abordare bazată pe consumerism către una axată pe bunăstare și cheltuieli care să aducă beneficii pe termen lung. 

De exemplu, risipa de alimente poate fi diminuată prin creșterea gradului de conștientizare a necesarului zilnic de calorii, arătând discrepanțele dintre familiile care aruncă mâncare și cele care nu își pot permite să consume proteină din carne mai mult de o dată pe săptămână (de ce să aruncăm, când putem dona?). Sunt deja disponibile mai multe aplicații în domeniul risipei alimentelor, iar educarea populației cu privire la efectele supraconsumului și supraproducției de alimente asupra mediului va înlocui cheltuirea excesivă, cu cheltuirea bazată pe valori în multe domenii. 

Acesta este doar un exemplu de creștere a conștiinței civice asupra risipirii resurselor. Este crucial ca resursele limitate ale individului să fie alocate pentru a asigura o calitate a vieții mai bună și care să contribuie la crearea unei economii circulare. Acestă alocare de resurse poate atinge un nivel optim, exclusiv printr-un mix de educatie, legislatie care să recompenseze susținerea economiei circulare și care să susțină antreprenoriatul și o promovare în spatiul public a unor exemple de bune practici (în general prin personalități publice). 

Prin urmare, bugetul individual sau familial ar trebuie să se concentreze asupra educației (România are cel mai mic număr de cărți citite anual pe cap de locuitor dintre toate țările UE), sănătății fizice (mai multă mișcare și un regim alimentar echilibrat au un impact direct asupra reducerii costurilor cu sănătatea la nivel național) și turismului (sprijinirea turismului local ajută în mod direct dezvoltarea sectorului turistic românesc și crește gradul de înțelegere a tradițiilor locale si apartenenta la valorile nationale). 

Scopul statului, mediului de afaceri și al sectorului educației (modelul „Triple Helix”) este să creeze o economie incluzivă cu o atitudine egalitariană. Prin egalitarian se înțelege acces la educație de calitate, insuflarea unor valori similare de viată, implicarea în proiecte comunitare și existența instituților incluzive (oferă acces publicului larg la funcții politice și oportunități economice).

Dezbaterea despre venitul de bază universal 

Ce este venitul de bază universal? Venitul de bază universal este un program conceput pentru a asigura fonduri diverselor categorii sociale cu scopul de a ridica nivelul de trai și de a aduce un impact pozitiv asupra comunității. Deși modele de venit garantat au fost testate sub diferite forme în ultimii ani, rezultatele nu sunt concludente, iar comunitatea internațională are nevoie de mai mult timp pentru a reflecta asupra unui model funcțional. Programele-pilot testate nu au oferit răspunsuri sistemice, cum ar fi cele referitoare la sursele de finanțare, impactul asupra bugetului de pensii, politica economică și nu au identificat un model funcțional general valabil. 

Decidenții ar trebui să își pună mai multe întrebări în încercarea de a ajunge la o soluție, cum ar fi:

  • Ar fi just ca statul să întrețină persoane care nu muncesc timp de ani de zile, dar care se dezvoltă totuși continuu pe plan personal sau care doar bifează niște proceduri standard și nu contribuie cu nimic la bunăstarea sociala? 
  • Ar fi just să se aloce mai multe resurse șomerilor pe termen scurt și mediu pentru a-i ajuta să depășească perioadele dificile și să nu își piardă încrederea în actualul sistem, în același timp păstrând o atitudine socială incluzivă?
  • Ar fi just să se ofere un venit garantat persoanelor aflate în stare de sărăcie extremă pentru a le ajuta să crească mai rapid, în același timp cultivând o atitudine socială incluzivă? Dacă da, pe ce perioadă ar trebui acordat acest ajutor?

În acest moment, nu există un răspuns corect și oricare dintre deciziile rezultate din întrebările de mai sus depind de punerea în practică a unui sistem care să încurajeze creșterea și să ajute contribuabilii să înțeleagă și să sprijine raționamentul și rezultatele unui astfel de program.

Conceptul „banilor aruncati din elicopter” a fost propus de Milton Friedman în 1969, și reprezintă scenariul în care băncile centrale tipăresc sume mari de bani și le distribuie populației. Este considerat o alternativă la instrumentele de politică monetară precum relaxarea cantitativă. 

În situația unei probleme de lichiditate, în care băncile centrale rămân fără instrumente convenționale pentru impulsionarea economiei (iar rata dobânzii nominală este aproape de zero – vă sună cunoscut, nu-i așa?), venitul de bază universal ar putea fi considerat o formă continuă de „bani din elicopter” acordați până la revenirea economiei și poate fi menținut și ulterior, dar doar pentru acele părți ale populației al căror nivel de trai s-ar îmbunătăți semnificativ.

Investițiile întreprinderilor

Investițiile întreprinderilor reprezintă un important motor al ciclului comercial și fundamentul perspectivelor de creștere economică. Investițiile întreprinderilor creează valoare economică. Cu cât este mai competitiv mediul de afaceri, cu atât mai multe inovații apar. 

Pentru a înțelege mai bine mediul investițiilor, să analizăm mai întâi etapele de dezvoltare economică ale unei țări:

  1. Etapa bazată pe resurse – avantajul competitiv se bazează exclusiv pe resursele naturale și utilizarea forței de muncă. Este o economie reprezentată de niveluri salariale mici.
  2. Etapa bazată pe producție – economiile aflate în această etapă se concentrează asupra producției și serviciilor externalizate. Obiectivul îl reprezintă eficientizarea producerii de bunuri și servicii standard. Deși salariile cresc la un nivel mai ridicat, economia este sensibilă la crize financiare și la șocurile externe asupra cererii, care afectează anumite sectoare (România se află aproximativ în această etapă).
  3. Etapa bazată pe inovație – economia este definită prin capacitatea de a produce bunuri și servicii inovative prin intermediul celor mai recente tehnologii la nivel mondial. Mediul de afaceri este caracterizat printr-o concurență puternică și prin produse cu cerere mare la nivel global. Aglomerările sectoriale profunde devin motoare critice pentru dezvoltare, încurajând inovația de clasă mondială. Transparența instituțională este bine dezvoltată și sunt disponibile multe stimulente care sprijină inovația. În acest mediu foarte competitiv, companiile au o mentalitate globală, apelează la strategii de afaceri avansate și investesc puternic în abilități avansate ale angajaților, în cele mai noi tehnologii și în capacitatea de inovație. 

Pentru a ajunge în etapa bazată pe inovație, România trebuie să facă tot ceea ce este posibil pentru a deveni atractivă pentru investițiile străine directe. Concurența la nivel mondial pentru atragerea investițiilor străine și autohtone este atât de mare, încât aproape toate țările oferă facilități (cum ar fi perioade de scutire de la plata impozitelor, scutiri de taxe vamale și credite subvenționate) pentru a atrage investitori. 

Este important să se acorde atenție calității investițiilor străine directe, iar, în acest caz, strategia trebuie să includă o strânsă coordonare între promovarea pentru atragerea investițiilor străine directe eminamente orientate spre cercetare si dezvoltare și o politică deschisă privind inovația. 

România este un paradis al investitorilor datorită multitudinii de fonduri și granturi UE disponibile. Prin informarea companiilor din sectorul privat cu privire la programele existente, la modul în care să evalueze mai bine dacă activitățile lor sunt eligibile pentru granturile respective și prin oferirea de programe de finanțare transparente și predictibile, autoritățile pot ajuta investitorii să înțeleagă impactul pozitiv al reducerii riscurilor comerciale și de investiții. 

Guvernul, alături de diferitele organizații de tip cooperativă (asociații independente ale companiilor care se unesc pentru a atinge obiective economice comune), trebuie să creeze o strategie de promovare a investițiilor străine directe în România în regiuni precum SUA, Canada, Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu, Israel, China și Japonia, în țări cu o putere mare pe piață și cu bugete de inovație substanțiale. 

România va trebui să gestioneze tranziția de la o economie eminamente lineară, în care produsele bazate pe mase plastice sunt folosite o singură dată înainte de a fi aruncate, la o economie circulară, în care populația este implicată în reducerea deșeurilor și în asigurarea unui impact minim asupra mediului. 

Exporturile nete

Pentru a își înțelege și concentra eforturile, autoritățile și sectorul privat trebuie să răspundă la următoarea întrebare: care zonă a economiei poate oferi un avantaj competitiv? 

România beneficiază de mai multe domenii care îi pot conferi competitvitate pe plan internațional, cum ar fi:

  • Inteligența artificială si robotica;
  • Dezvoltarea de jocuri și aplicații;
  • Servicii bazate pe tehnologia digitală;
  • Turismul balnear, datorită prezenței surselor de apă sărată și termală și de nămol terapeutic;
  • Agroturismul;
  • Turismul medical, datorită serviciilor medicale de înaltă calitate la prețuri mici;
  • Produsele agricole de înaltă calitate (premium, organice), datorită calității superioare a solului si transformarea acestora in produse finite;
  • Produsele legumicole de înaltă calitate (premium, organice), datorită calității superioare a solului;
  • Industria petrochimică, datorită rezervelor de petrol și gaze.

Exporturile ar trebui să vizeze produse care sunt prietenoase cu mediul înconjurător și susțin economia circulară, care aduc beneficii pe termen lung – o schimbare majoră de la actuala mentalitate de tipul „rezultate pe termen scurt cu orice preț, indiferent de consecințele pe termen lung”

După cum se poate vedea în lista de mai sus, exporturile sunt atât fizice, cât și digitale. În era digitală, există numeroase beneficii directe care facilitează exporturile: costurile reduse de angajare în comerțul internațional, conexiunile globale dintre companii și consumatori și o mai bună coordonare a lanțurilor valorice mondiale. Pandemia provocată de COVID-19 ne va aduce mult mai aproape de tranziția de la globalizarea fizică la globalizarea virtuală. 

Având în vedere faptul că România deține deja o comunitate IT puternică, crearea premiselor pentru un centru tehnologic global în România este un imperativ pentru autorități și sectorul privat. Activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul inteligenței artificiale și Deep Learning, serviciile bazate pe tehnologia digitală (coloana vertebrală a tranzacțiilor comerciale digitale) destinate marilor companii internaționale și un program puternic de finanțare pentru companiile start-up a căror activitate de bază este inovația ar trebui să aducă României beneficii fără precedent. 

Infrastructurile digitale deservesc nevoilor globale, venind însă la pachet cu provocări pentru integrarea politicilor naționale și internaționale într-o lume în care granițele și diferențele legislative între țări și regiuni s-au intensificat semnificativ în ultima perioadă. Principii precum o economie deschisă, sprijinită de acorduri comerciale, ar trebui să ajute România să adreseze riscurile ca politicile naționale sa blocheze beneficiile comertului international. 

Dintr-o perspectivă tehnică, există mai multe măsuri convenționale care ar trebui luate de guvern cât mai curând posibil, printre care:

  1. Prioritizarea finalizării proiectelor de infrastructură, în special cele feroviare care să fie conectate cu drumuri expres sau autostrazi. În mod ideal, întreaga infrastructură ar trebui construită în colaborare cu companii internaționale, care au acumulat know-how în domeniul sistemelor feroviare avansate si care prin expertiza vasta pot duce la minimum perioada de implementare. Autoritățile ar trebui să ofere condiții economice favorabile acestor companii, astfel încât să creeze o bază de operațiuni în Romania pentru business similar în regiune și în zona UE. 
  2. Marea Neagră – portul Constanța nu și-a atins încă potențialul maxim ca actor regional. Dezvoltarea infrastructurii și negocierile directe cu marii operatori portuari ar putea să crească traficul. 
  3. Creșterea disponibilității creditelor pe termen scurt și lung este crucială pentru IMM-uri, pentru care constrângerile legate de sursele de finanțare sunt semnificativ mai mari decât în cazul marilor companii. Sprijinirea dezvoltării sectorului IMM în România ar aduce performanțe generale mai mari ale mediului de afaceri local, cu efect direct asupra competitivității internaționale ale companiilor autohtone si al incetinirii exodului de forță de muncă.
  4. Îmbunătățirea înțelegerii diferitelor piețe de desfacere străine, a condițiilor de transport pentru mărfuri, precum și crearea de camere de comerț în piețele de export potențiale ar putea ușura schimburile comerciale ale companiilor locale. Trebuie instituționalizată asistența în crearea de standarde pentru produse și în ceea ce privește alte cerințe tehnice. 
  5. Educarea actorilor economici în vederea îmbunătățirii cooperării dintre aceștia – de exemplu, consorțiile de export s-au dovedit eficiente în a ajuta IMM-urile să acceseze piețele internaționale
  6. Deținerea unei strategii de export pe termen scurt și lung pentru a sprijini stimularea exporturilor. Colaborarea strategică dintre diferitele niveluri guvernamentale și instituțiile guvernamentale și sectorul privat este un element cheie pentru succesul politicii privind exporturile. O condiție preliminară pentru o strategie națională de succes privind exporturile este capacitatea guvernului de a concepe, implementa, pune în aplicare și monitoriza politica și de a reacționa rapid la schimbări care ar putea afecta competitivitatea exporturilor. 

Cheltuielile guvernamentale

Guvernele din întreaga lume și în special cele din țările în curs de dezvoltare se confruntă tot mai des cu următoarea întrebare: cum să facem mai mult cu mai puține resurse? 

Caracteristicile definitorii ale mediului public din România sunt îmbătrânirea populației, inegalitățile economice, șomajul în rândul tinerilor, costurile tot mai mari cu asigurările sociale, un sector public căruia îi lipsesc indicatorii de performanță, diferențierea salarizării pe bază de performanțe și niveluri reduse de transparență a activităților autorităților publice. 

În prezent, cetățenii își doresc servicii mai bune și mai rapide din partea instituțiilor guvernamentale și a autorităților locale si o transparentizare a bugetării si cheltuirii banului public.   

Măsurarea productivității autorităților și analizarea adevăratei rentabilități a cheltuielilor autorităților centrale și locale reprezintă modul în care impactul cheltuielilor bugetare poate fi îmbunătățit. Primul pas ar fi introducerea indicatorilor de performanță corelati cu nivelul salarial, care în acest moment lipsesc cu desavarsire din evaluarea rezultatelor muncii bugetarilor.

Există șapte domenii cheie asupra cărora guvernul ar trebui să se concentreze pentru a obține o îmbunătățire a productivității și o creștere a gradului de satisfacție față de autorități:

  • Educație;
  • Gestionarea resurselor umane cu abilități avansate;
  • Cercetare;
  • Digitalizare și Deep Learning;
  • Finanțe;
  • Comerț;
  • Infrastructură.

Guvernul României și autoritățile locale ar trebui să identifice oportunitățile de îmbunătățire si să învețe din experiența altor țări, pentru a putea lua decizii în deplină cunoștință de cauză. 

Care sunt țările care au reușit să înregistreze progrese semnificative în ultimii zece ani în domenii precum educație, cercetare, sănătate și infrastructură, optimizând beneficiile cheltuielilor pe cap de locuitor în fiecare dintre aceste domenii? 

Voi oferi în continuare o scurtă perspectivă pe această temă, ținând cont de următoarea întrebare: au fost îmbunătățirile rezultate suficiente pentru a justifica cheltuielile (sau majorarea cheltuielilor)?

Educație: forța de muncă educată atrage investiții străine directe bazate pe inovatie

În perioade de constrângeri fiscale, precum cea pe care o traversăm în prezent, guvernele ar trebui să acorde o atenție sporită modalităților de imbunatatire a rezultatelor educației primare și secundare intr-o manieră mai eficientă. În loc să investească resurse suplimentare, acestea pot regândi abordările în privința educației, de exemplu identificând modalități de a face din învățământ o carieră mai atractivă, aducand astfel in sistemul școlar oameni de calitate care sa îi inspire si sa îi indrume pe elevi

Aplicarea metodei Design Thinking in acest proces de repozitionare ar aduce rezultate cu impact și schimbare continuă. De exemplu, Polonia a obținut scoruri PISA mult mai bune, în același timp menținând la același nivel cheltuielile per elev.

În cazul învățământului terțiar, obiectivul este îmbunătățirea calității și ratelor de absolvire concomitent cu crearea unei abordări adaptate. Standardizarea învățământului universitar a fost benefică, dar, astăzi, abundența de cursuri de specializare în diverse profesii de nișă aduc in discutie costul de oportunitate între a investi trei sau patru ani într-o diplomă sau 6-12 luni într-un curs de specialitate și în câștigarea de experiență de muncă ulterior. Menținerea unui cost economic fezabil și înțelegerea și adaptarea rapidă la nevoile pe termen mediu și lung ale pieței muncii sunt vitale pentru păstrarea relevanței sistemului de învățământ superior. Ca exemplu pentru analiza, Portugalia a obținut progrese semnificative în ceea ce privește atât calitatea actului de predare, cât și ratele de absolvire, cu cheltuieli suplimentare mici per student. 

Infrastructură: conectarea economiei și scăderea timpului de transport mentinând un cost sustenabil cu infrastructura

Obiectivul final în dezvoltarea infrastructurii este oferirea unor alternative calitative de deplasare pentru populatie și de opțiuni cu timpi și costuri reduse pentru transportul de mărfuri (cu un impact direct asupra competitivității comerciale în regiune). Patru țări pot fi folosite ca studiu de caz: Franța, Elveția, Turcia și Regatul Unit, care au reușit să îmbunătățească eficiența transportului rutier. Este necesară o analiză mult mai profundă pentru a înțelege modul în care România poate să gestioneze dimensiunea infrastructurii sale feroviare (a 4-a ca mărime în UE) concomitent cu sistemul de drumuri expres și autostrăzi existente și noi astfel încât să obțină costuri cu mentenanța reduse și profituri durabile din investiția inițială. 

Inovație: Crearea avantajelor competitive și creșterea prezenței României în economia globală 

Inovația a devenit principalul motor al progresului economic și al bunăstării, ajutând la soluționarea unor probleme precum protecția mediului, progresul educațional și îmbunătățirea serviciilor medicale și foarte important, a speranței de viață. 

Pentru a sprijini agenda de inovare, guvernul României trebuie să reformeze și să actualizeze în mod constant cadrul legal în care au loc activitățile de inovare. De exemplu, sunt necesare reforme pentru a face cadrul legislativ mai deschis catre inovație în domenii strategice precum mediul de afaceri general, producție, piețe financiare, educație, cercetare-dezvoltare și investiții internaționale.  

De asemenea, guvernul trebuie să joace un rol esențial în încurajarea inovației prin majorarea investițiilor publice în știință și activități de cercetare de bază, care au un rol crucial în dezvoltarea de tehnologii pentru uz general și în inovare în domenii cheie ale economiei, pentru a crește competitivitatea pe plan internațional. 

România cheltuiește încă un procent foarte mic, de doar 0,5% din PIB, pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, spre deosebire de Coreea de Sud (4,22%), Japonia (3,28%), SUA (2,76%), în condițiile în care media UE este de 2,06%, în cadrul căreia performerii sunt Suedia (3,3%), Austria (3,16%) și Germania (3,02%). Este imperativă o alocare mai mare a resurselor bugetare catre acest domeniu împreună cu indicatori de performanță pentru administratorii acestor bugete. 

În ce constă Marea șansă a României?

Situația de mai sus evidențiază importanța tot mai mare a reformării administrării și finanțării investițiilor publice în știință și cercetare. Întregul sistem trebuie regândit pe baza unei mentalități inovative, utilizându-se indicatori cheie de performanță care să acorde atenție inovației create de sectorul privat. Această abordare impune necesitatea unui set de instrumente precum beneficii fiscale pentru invesții de tip greenfield și pentru investiții în inovație și cercetare, facilitarea accesării granturilor UE, parteneriate public-privat bine gândite și susținere pentru centrele de inovare, cu o monitorizare riguroasă a sprijinului oferit în mod real. Aceasta este și marea șansă a României:  o țară stabilă, cu acces direct către piața Europeana, cu susținere din partea partenerilor Europeni prin fondurile Europene și transferul de know-how oferit, o populație care deși în scădere are un potențial mare de a oferi servicii ți produse de calitate și nu în ultimul rând resurse naturale care au potențialul de a crește competitivitatea regionala.  

Românii plecați pe meleaguri străine sunt o altă resursă a țării care trebuie valorificată. Atât prin inițiative de a-i aduce inapoi în țară cât mai ales prin moduri de a face ușura transferul de experienta și know-how-ul dobândit în afara țării înapoi către țara care i-a format și de unde iși trag rădăcinile familiale, sociale și culturale. 

Clusterele de inovație trebuie să reunească principalii actori din mediul politic, mediul de afaceri și organizațiile non-guvernamentale, care să ajungă la un consens în ceea ce privește o strategie de dezvoltare pe 5 – 10 – 20 de ani. Modul in care sunt alocate cele 80 de miliarde de la Fondul de Coronavirus al Ununii Europene si abilitatea de a atrage cat mai multe investii straine directe in urmatorii 5 ani repreazinta elementele cruciale pentru viitorul acestei tari si pot oferi economiei si societatii aripile pentru a-si atinge potentialul de jucator regional si economie fruntasa in centrul si estul Europei. 

Acesta este fundamentul unui progres autentic: consensul între principalii actori cu privire la o strategie și o poziționare pe termen lung și trebuie abordat ca atare, imediat. 


Scurtă biografie: Dinu Gheorghe este antreprenor si manager de succes, absolvent al Masteratului in Finante de la Instituto Empresa si al facultatii de Management de la Warwick Business School. 

Are experienta vasta in domenii precum e-commerce, media online si energie, lucrand pentru multinationale din domeniul telecom, petrolului si energiei. A fondat in 2010 asociatia Aspire for Education, care ofera unele din cele mai prestigioase programe de leadership si antreprenoriat de pe piata locala, aducand impreuna profesori de la Harvard si alte universitati de top din lume si romani de succes cu scopul de a inspira tinerii romani care au deja rezultate exceptionale.

 


Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.

Opiniile, conținutul și originalitatea contribuției sunt atribuite exclusiv autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția Fundației C.A.E.S.A.R. sau a partenerilor săi.

Articolele redactate sub egida acestui proiect pot fi republicate doar cu condiția indicării sursei originale (link/trimitere către articolul de pe site-ul Fundației C.A.E.S.A.R., însoțit de textul “Acest articol face parte din proiectul “România post-pandemică și antidotul digital”, o inițiativă a Fundației C.A.E.S.A.R.”). Vă rugăm să ne trimiteți și un mail pe adresa contact@fundatiacaesar.ro pentru a ne înștiința de preluarea articolului.