Vasile Simileanu: “Razboi si Pace in Europa de Est”

Geopolitica est-europeană, în contextul extinderii NATO şi UE, este o ecuaţie complexă şi cu manifestări imprevizibile. Ce este esenţial? Rusia doreşte, prin politica şi strategiile elaborate de Alexandr Dughin şi promovate în arena politică mondială de către preşedintele Vladimir Putin, să impună prin forţă pretenţiile imperiale şi atragerea în sferele sale de influenţă a grupului statelor estice – fosta „zonă gri” din perioada Războiului Rece.

În scrierile analiştilor ruşi, încă din anii `90, se promova fragmentarea Ucrainei şi atragerea în interiorul Rusiei a Peninsulei Crimeea. În acelaşi timp, Rusia nu a renunţat la pretenţiile teritoriale asupra Republicii Moldova, pe de o parte ancorând-o în problema transnistreană şi de cealaltă parte sprijinind dezvoltarea curentului moldovenist în Basarabia şi nordul Bucovinei, pentru a întrerupe procesul firesc de revenire la România.

În acest context, ne întrebăm care sunt strategiile promovate de către UE şi NATO? La nivelul UE funcţionează Parteneriatul Estic, chiar dacă a dat impresia unui eşec după Summitul de la Vilnius din noiembrie 2013. Parteneriatul Vişegrad (V4+) vine în completarea acestuia şi promovează strategii de atragere în sfera euratlantică a Republicii Moldova şi a Ucrainei. La rândul său, Politica Europeană de Vecinătate are un puternic impact asupra statelor din estul Europei şi din bazinul Mării Mediterane.

Este util să menţionăm, în acest cadru, contribuţia importantă a României. Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a afirmat că „România consideră că a sosit momentul pentru rafinarea abordărilor sale, şi, implicit, ale Uniunii cu vecinii, cu privire la politicile, iniţiativele şi instrumentele aferente acestora”, accentuând că Politica Europeană de Vecinătate trebuie adaptată provocărilor prezentului. Ministrul de Externe al României a susţinut totodată că soluţia României la aceste provocări ale momentului, înaintată spre dezbatere la nivelul Uniunii Europene, este reprezentată de platformele pentru dialog pe teme de securitate în sens larg – Security Trusts – menţionând că: “România propune un model nou de cooperare, o platformă politică de pe care apoi se pot lansa proiectele concrete. Este un model nou dictat tocmai de realitatea inedită cu care ne confruntăm, pentru prima dată, în jurul Europei. [...] Este vorba despre veritabile platforme politice de dialog permanent, care ar urma să fie create în vederea abordării atât a provocărilor de securitate, cât şi a obiectivelor pe care le are în vedere fiecare dintre actorii implicaţi. Realitatea ne arată că este necesară construirea unei centuri de prosperitate şi securitate în jurul nostru, prin intermediul vecinilor şi al vecinilor vecinilor”.

Provocările prezentului sunt determinate de raportul teritorial rus din Crimeea şi zona Doneţk-Lugansk, cât şi de reorientarea politicii Republicii Moldova către Moscova, conform ultimului sondaj de opinie realizat la Chişinău. Cred că asistăm la o acţiune militară cu o manipulare şi dezinformare asemănătoare celor de tip KGB-ist, specifice COMINTERN-ului, scenarii lansate prin canale specifice de către strategii ruşi care au drept scop afectarea relaţiilor intercomunitare şi la nivelul NATO.

Chiar dacă Ucraina este şi va fi un termen al acestei ecuaţii foarte complexe, care poate „răsturna” securitatea regională, spaţiul euratlantic are resurse strategice de reacţie pentru restabilirea acestui echilibru. România, la rândul său, este un „donor de securitate” pentru statele din regiune şi îşi va face simţită prezenţa în spaţiul est-european prin strategiile proactive promovate. Am ferma convingere că Rusia vă fi limitată în tendinţele imperiale de către comunitatea internaţională, care nu doreşte escaladarea conflictului din Ucraina.

Alte articole recomandate în domeniul politicii externe:
Russia may be readying for new Ukraine offensive: NATO commander

Ukraine’s ceasefire – Pseudo-peace