Raluca Viman-Miller: “Reforma Electorala: o Perspectiva de Ansamblu”

Presa internațională urmărește cu interes dezbaterea care se desfășoară în România cu privire la propunerile de reformă electorală. Este într-adevăr interesant de analizat care sunt principalele modificări care ar putea îmbunătăți sistemului politic actual. O legatură ușor identificabilă a acestor dezbateri este problema corupției și a reformei legate de procedurile prin care corupția poate să fie eliminată. Corupția poate fi privită ca un fenomen prin care o persoană publică pune interesele sale private mai presus de interesele publice.

Sistemul electoral este un factor determinant în calitatea procesului politic. Sistemele uninominale permit un control mai strâns al candidatului și astfel o creștere a responsabilității reprezentantului față de alegatorii săi și mai puțin față de conducerea națională a partidului. Disciplina de partid poate constitui în multe situații un factor agravant pentru acte de corupție. Sistemele proporționale tind să reflecte mai corect procentul de susținere politică la nivel național, dar în același timp îndepărtează reprezentantul de baza electorală, diluând astfel și nivelul de responsabilitate a acestuia.

Unul dintre principalele aspecte legate de reforma sistemului electoral în România privește finanțarea partidelor politice. Cel mai solid argument în acest sens este împotriva acceptării contribuțiilor financiare masive ale agenților economici. Capacitatea financiară a acestor actori și implicarea lor în campaniile electorale obligă sistemul politic să accepte posibile compromisuri și lasă loc potențialelor favoruri. În plus, această implicare erodează percepția de putere a simplului votant, care simte că vocea sa nu contează, mai ales în comparație cu cea a puternicilor agenți economici.

Eroziunea încrederii în puterea fiecărui vot duce inevitabil la scăderea participării politice și în consecință la declinul procesului de consolidare democratică. În SUA, strategia electorală a lui Barack Obama a demonstrat recunoașterea acestor elemente electorale cheie: prezența la vot și diseminarea mesajului către alegătorii apatici. Actualul președinte a făcut istorie în capacitatea de mobilizare a electoratului, reușind să își asigure victoria în alegerile prezidențiale prin captarea votului celor tineri și mai ales a utilizatorilor de internet. Această dinamică este direct legată de aspectul finanțării partidelor politice. În 2003, candidatul prezidențial Barack Obama a adunat peste 25 de milioane de dolari de la susținători individuali, pe internet, acceptând și donații de 1$. Atât sumele colectate astfel, cât și capacitarea acestor susțintori au fost surse importante ale succesul sau în alegerile prezidențiale.

O altă temă de interes este legată de percepția pe care o lasă sistemul semi-prezidențial din România, instituit dupa 1989. Slăbiciunile acestui sistem sunt bine cunoscute și analizate în literatura de specialitate. Acesta este adesea caracterizat de lupta pentru control dusă în interiorul puterii executive care este divizată între prim-ministru și președinte și care este posibil să reprezinte partide sau ideologii diferite. În același timp, în prezența unor agenți politici raționali, această opțiune de guvernare poate prezenta numeroase avantaje, cum sunt eliminarea extremismului și negocieri strânse între coaliții largi de guvernare. Șansa de a avea un sistem semi-prezidențial cooperativ și în timpul unei coabitari ține în mare măsură de capacitatea agenților politici de a considera interesele electoratului superioare intereselor personale sau de partid.

Alte articole recomandate în domeniul politicii interne:
Romania anti-sleaze drive reaches elite
Romania’s new President must work to heal the divisions within the country’s party system