Marian Staș: Despre proiectele de țară – „Connecting the dots”

Gandhi n-a stat să aștepte momentul prielnic să scoată India de sub Imperiul Britanic. Gandhi a pus în fapt clipa astrală. A fost visul vieții lui. A pornit mișcarea de independență. A instigat masiv la nesupunere civică nonviolentă. A făcut pușcărie, în repetate rânduri. În cele din urmă, a împlinit visul.

Mandela n-a stat să aștepte momentul prielnic să scoată Africa de Sud din apartheid. Mandela a pus în fapt clipa astrală. A fost visul vieții lui. A făcut pușcărie aproape treizeci de ani. La urmă, a împlinit visul.

Helmut Kohl n-a cerut voie să reunifice Germania. A dat curs unei oportunități istorice și a împlinit visul.

Clipele astrale ies din logica raționalului, puse în fapt, primordial, de puterea de a visa și de curajul de a da viață visului. Dacă suntem puternici cu adevărat, mai întâi facem leadership. Managementul vine, de regulă, în siajul leadershipului. Iar John Kotter și Dean Williams, de pildă, ne învață cum să facem bine leadership real, dozând inspirat și adaptabil, pe rând, administrarea complexității și gestionarea schimbării, până când ea, schimbarea, devine ireversibilă, aducând cu sine un nou set de valori, prevalent.

Chemarea lui George Simion, președintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012, către cei dispuși să pună umărul la Unirea României cu Moldova de peste Prut este limpede ca lacrima:

“Ce am declanșat noi este ireversibil și cu cât ne mișcăm mai mulți, cu atât va veni mai repede. Nu stă nimeni în interdicțiile lor abuzive, trăim în epoca mulțimilor deștepte și a tehnologiei, iar dacă ei cred că organizarea unionistă stătea într-o persoană, se înșală amarnic.”

La rându-i, Maia Sandu joacă la vedere, fără compromisuri, cartea nominalizării sale ca prim-ministru al Guvernului Republicii Moldova:

“Nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru politica economică și financiară a statului și să fiu sigură că voi putea realiza toate măsurile pentru obținerea unui program cu Fondul Monetar Internațional atîta timp cît Guvernul nu are un partener de încredere la Banca Națională. Evenimentele din ultimele luni ne-au demonstrat că nu putem fi siguri că managementul actual al Băncii face tot posibilul pentru a asigura integritatea și stabilitatea sistemului bancar.

În primele zile ale activității sale, noul Guvern va trebui să vină cu un plan de măsuri anticriză, care va include și reducerea semnificativă a cheltuielilor publice. Este evident că, cel puțin pe termen scurt, aceste măsuri nu vor contribui la creșterea standardelor de viață ale populației. Pentru ca să avem obraz să cerem populației ca să ne sprijine să putem depăși această situație, care este o consecință directă a furtului din sistemul bancar, trebuie, cel puțin, să transmitem un semnal clar că instituțiile statului, în sarcina cărora este tocmai prevenirea unor asemenea ilegalități, sînt sancționate.”

Maia și George sunt lideri adevărați. Nu cer voie, și nu așteaptă să li se dea voie să facă până la capăt ce au de făcut. Maia și George scriu istorie acum și ne învață leadership real, ca la carte.

So, how do we connect the dots? Cum punem cap la cap piesele aparent disparate din povestea Maiei, a lui George și a tuturor celor care cred cu tărie că Unirea României cu Moldova de peste Prut și schimbarea paradigmei Educației în România sunt adevăratele noastre Proiecte de Țară, pentru care nu avem a aștepta momente prielnice sau a cere voie, ci pe care avem a le pune în fapt, pur și simplu, până la 1 Decembrie 2018?

Evident, răspunsul corect vine din zona de leadership, iar Steve Jobs îl articulează impecabil, în discursul său, devenit viral, “Stay Hungry. Stay Foolish“ (2005 Stanford Commencement Address)

“[…] most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.”

Acum e clipa astrală a României, să facă istorie adevărată pe mână proprie, așa cum a făcut la 1 Decembrie 1918. Iar Maia, George și toți ceilalți care ne știm că suntem parte din această datorie de onoare față de Țară, ca să ne putem uita unii în ochii celorlalți și să nu ne fie rușine de noi înșine.

La urmă, lucrurile stau așa cum a zis Gandhi:

“First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.”